Sa invatam sa iubim!

Ascultam zilele acestea la radio o emisiune. Era vorba despre dragostea pe care am primit-o de la Dumnezeu, si cum putem sa ajungem sa iubim. Iata o mica parte din ceea ce am extras din emisiune, alaturi de alte cateva idei personale.

Sa invatam sa iubim:

-trebuie sa accept ca nu sunt perfect, ca si ceilalti din jurul meu

-trebuie sa accept ca gresesc, ca si ceilalti

-trebuie sa accept ca pot cadea, ca si ceilalti

-trebuie sa accept ca am lipsuri, ca si ceilalti

-trebuie sa accept ca am frustrari, ca si ceilalti

-trebuie sa accept ca ma ingrijorez, ca si ceilalti

-trebuie sa accept ca am limite, ca si ceilalti

-trebuie sa accept ca am slabiciuni, ca si ceilalti

-trebuie sa accept ca am nevoie de intelegere, ca si ceilalti

-trebuie sa accept ca am nevoie sa fiu iubit, ca si ceilalti

-trebuie sa ma accept, ca si pe ceilalti

Ceea ce mi-a atrasa atentia, este faptul ca, daca ma cunosc pe mine, si tot ce sunt eu, asa cum sunt eu intr-adevar, si cum ma prezinta Biblia, pot sa ofer celor din jurul meu ceea ce au nevoie. Asa ca daca acceptam in fiecare dimineatza ca avem nevoie de Dumnezeu, cu siguranta raspunsul nostru la problemele pe de peste zi va fi tot al Dumnezeu, si pot sa ofer Dragostea si Cuvantul Sau celor din jurul meu.

cauta-L pe Dumnezeu! in fiecare zi!

Atat de diferit ...

Am privit cu bagare de seama la lucrarile pe care Dumnezeu le face printre noi. Mi-am plecat urechea la invatatura pe care o puteam sustrage din ceea ce puteam vedea. Am vazut ca Dumnezeu lucreaza in felurite moduri. Lucreaza dincolo de intelepciunea oamenilor pana acolo ca ni se pare nebunie. Dar nu este nebunie, este intelepciunea Sa. Am vazut ca Dumnezeu are planuri atat de diferite cu fiecare om, si totusi cu toti impreuna este doar un singur plan. Atat de diferit si totusi, ne pune unul langa celalat si mergem pe acelasi drum. Ne ciopleste diferit pe fiecare cu toate ca trecem exact prin aceleasi incercari. Iar El defineste standardul vietii noastre si ne influenteaza standardul relatiei cu El. Mai ales atunci cand II cerem sa i-a controlul asupra vietii noastre.

Realitatea sumbra a unei vieţi ipocrite

Făţărnicie, sau mai pe româneşte duplicitate. Omul Lui Dumnezeu trebuie să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. Asa spune Scriptura. Cum? Studiind Biblia, care este in autoritate să înveţe, să mustre, să indrepte să dea înţelepciune, şi să ne conducă la credinţa în Isus Hristos. Acesta ar trebui să fie omul Lui Dumnezeu, după cum îl numeşte Scriptura. Tot Biblia spune că toţi cei ce vor să trăiască cu evlavie în Isus Hristos vor fi prigoniţi. Deci ce vom alege? Să slujim la doi stăpâni e imposibil, si dracu' o ştie p-asta. Cu siguranţă căutăm câteodată să ne mascăm realitatea din spatele feţei ipocrite, dar va fi vai de voi. Când Dumnezeu îţi face o chemare, nu căuta să te sustragi chemării Sale ca un ipocrit, ci caută să te înfăţişezi înaintea Lui Dumnezeu ca un om încercat căruia nu are de ce sa-i fie ruşine! Nu da înapoi, şi nu te masca, nu da cu şutul chemării Sale, ci i-a pe umeri responsabilitatea pe care Dumnezeu ţi-o dă. Şi apropo ... niciodata Dumnezeu nu va îngădui să duci mai mult decât poţi.
Care-i planul tău?

haios dar adevarat ...

">

Cat despre mine, ma incred in Tine, Doamne!

Ce este credinta? O incredere neclintita in lucrurile care nu se vad, o puternica incredintare. Credinta este o substanta. Este substanta de baza a lucrurilor pentru care nadajduim. Fara credinta ... nu putem sa fim placuti Lui. Nu stralucim si nu impresionam, daca nu avem credinta. Este cea care-ti da avant, cea care te indeamna sa nu te opresti. Este evidenta a ceea ce nu putem vedea. Este substanta lucrurilor pentru care speram.
Credinta este ceva ce nu putem explica, si nici intelege pe deplin, decat daca o aplicam acolo unde trebuie. La fel cum Newton nu a putut spune ce este gravitatia, doar a emis o formula pentru a explica efectul gravitatiei, asa si credinta, nu o putem explica, putem doar sa "aplicam formula" si sa vedem efectele, dar nu vom sti ce este credinta. Acuma depinde daca stii si formula ... "nebunia" Crucii lui Isus Hristos si harul Sau mai mult decat indeajuns.
A Lui sa fie slava si puterea in vecii vecilor!Amin!

which way?

In adevăr, omul dobândește o altfel de cunoaștere prin experiență. Participă, pur și simplu cu tot ceea ce este el. Am ajuns și eu, fără a fi prea ocolit, să întrevăd, viața în 2 linii mari, generale, ce îmi sunt puse în față. Ceea ce fac eu de obicei, atunci când mă aflu în fața a două alternative, este fie să le testez și să o găsesc pe cea mai bună, fie ulterior testării, să fac un fel de alternativă hibridă, cu conținut mixt, în mare, părți ale celor două alternative.
Iată-mă, cu două stiluri de viață, dacă aș putea să le denumesc așa, pe cărarea mea bifurcată.
Cum e să cauți să fii un om, după Voia și implicit inima lui Dumnezeu, dar cu mintea și inima deschise, fără să te adâncești în negura grijilor, și problemelor acestor sociatăți în care trăim. Și cum e să fii un om integru, altruist, un om de treabă cu toți cei din jur, parcă concentrat asupra problemelor și grijilor ce-ți vin în fiecare dimineață la ușă și nu-ți dau răgaz și alternative.
Până la urmă sub o formă sau alta nu vei deveni decât un ipocrit.Două fețe, confuzie și te vei găsi un pic dărâmat. Vei alerga incotr-o-ți apucă picioarele și vei sfârși pe banca de rezervă a Automatiștilor, acolo unde toți jucătorii stau pe banca de rezervă.
Nici măcar o sinteză aprofundată asupra problemelor ce le-am ridicat nu vor reuși să le rezolve, ci mai mult să le adâncească.
Căutăm esența noastră și menirea programării și existenței noastre, pe băncile școlii, în birourile de muncă, în sălile de sport în care ne petrecem timpul și cu ochii adânciți în virtualul imaginilor care ne-au prins așa de subtil. Am ajuns chiar și-n biserică să ne poticnim ... până la urmă, ne sinucidem și apoi întrebăm pe Dumnezeu ce să facem să trăim.
În această viață grea cheia greutăților este echilibrul. Nu o formulă matematică, sau de fizică, nici cuvinte înțelepte din popor, ci „nebunia” crucii lui Isus Hristos și a salvării Sale ce ne-a adus har și a scos, pe cei ce au vrut și au plătit prețul, de sub robia acestui sistem, al păcatului și a tot ceea ce nu este vrednic de crezare și de cinste și ne-a trecut linia de sosire, dincolo de munte, undeva la mare, lângă ultima suflare a morții și prima suflare a vieții veșnice.
Și viața veșnică e-n Dumnezeu!

cum e viata?

cum ar fi viata fara greutati .. ? meditatie unitara, momentana, acompaniata de muzica in aceste cilpe in care caut parca cu disperare fata lui Dumnezeu, exprimare arbitrara asupra anumitor lucruri. cautand pacea ce parca am pierdut-o printre mormane de sentimente ravasite, si un dezastru monstruos in camara inimii mele. normal in sufragerie am facut curat dar camara ce depoziteaza gloria Sa, este ravasita de impunerea firii. tradatorul meu de baza. nu sunt, un bun critic literar, nici matematician, nici fizician, cu toate ca este cea mai logica materie, nici un teolog, eu sunt o alta fiinta, bineinteles, din dragostea lui Dumnezeu nascut, si din nou, dar totusi imi place critica literara, matematica, problemele teologice, si fizica. cu toate astea cu cat vrem sa cautam ceva in ele, parca de fapt ajungem sa nu cunoastem mai mult ceea ce trebuie, ceea ce este esential, si mai ales pe Dumnezeu, ci ajungem sa cunoastem mai mult atribute ale Sale, dar nu pe El in esenta ... cum ar fi viata fara ... ? fara tot ce este, viata nu ar mai fi. asta e viata. pana in maduva oaselor, pana la ultimul strigat de pe campul de batalie, pana cand nu mai putem alerga, pana cand totul este la ultima suflare. si ultima suflare este Dumnezeu!

nu stiu ce-i aia iubirea dar am scris o postare despre ...

Esti frumoasa ?

O! In ochii tai ma adancesc ...

Doua bile verzi!

Ce tin in a lor interioritate

Flacara verde

A iubirii?

O esti atat de frumoasa

Cum numai crinul e-ntre trandafiri
Si ca o lebeda neagra intre albe cele

Parul tau drept
Curge valvoi, lasand in urma a mea privire

Iar eu ma topesc ca un ghetar

Dupa a ta iubire?

Ochii-ti scanteiesc a bucurie

La rasul tau tresar

Iar gura ta-i frumoaso

Un mic margaritar

Ce este dincolo?

Ce este dincolo de suflet, materie, simturi, ganduri, idei, ce este dincolo de esenta?
De esenta pe care cu totii o stim, o cunoastem sau o cautam? Grele intrebari, framantari fara rost in mintea unui tip oare care de pe intrarea Parfumului. Raspunsuri simple, fara nici o explicatie in plus sau in minus. Numai ca, traind intre complexitati, lucruri din jur ce necesita o mai mare atentie atunci cand trebuiesc studiate, nu mai tindem sa acceptam raspunsuri simple. Doar ca pierdem din vedere un lucru, raspunsuri simple, dar nu simpliste. Ne oprim la ambalaj, cautand esenta, dar nu gustam niciodata din esenta pentru ca suntem prea orbi sa vedem dincolo de fetele ipocrite ce se autodefinesc in raport cu realitatea, oferindu-ne o realitate iluzionista perfect etansa capacitatii noastre mentale, neputand sa ne sustragem ideii de absolut si imperfectiune imorala, cautand ceea ce este acolo unde nu este si invers.

The Crown of Righteousness

Cununa vietii, este pentru cei ce nu s-au luptat degeaba, pentru cei ce n-au alergat pana la capatul puterilor, ca sa primeasca un lucru ce se vestejeste.

Este pentru cei puternici in Hristos, pentru cei ce au dat tot ce au avut, este pentru cei ce au ramas cu nimic, si pentru cei ce s-au ales cu nimic.

Este pentru copii lui Dumnezeu, pentru cei ce sunt cunoscuti de El, nu pentru cei ce au auzit de Dumnezeu.

Este pentru cei chemati sa fie sfinti, si sa se sfinteasca. Este pentru cei ce aud Vocea Sa, pentru cei ce se intorc, pentru cei ce merg impotriva acestui sistem, pentru oamenii Sai. Nu este pentru cei fricosi, lasi, delesatori, mincinosi, rai, neinduplecati, vorbitori de rele, ingamfati, ipocriti, iubitori de bani si de placeri.

Este pentru cei ce iubesc, si prin dragoste au invins raul!

A Sa sa fie slava in vecii vecilor!Amin!

Unde mergem ... ?

Ce este omul ca sa Te uiti la el si sa-l iei in seama? Ce este fiul omului ca sa il asculti? In adevar am ajuns sa ne adancim tot mai mult in pacat, nu din nestiinta ci din neglijenta Cuvantului lui Dumnezeu! Traim intr-o societate in care paharul pacatului este plin de da pe dinafara, si noi cei ce ne numim crestini, am ajuns, sa ne complacem, parca tot mai mult in aceste lucruri. Nu mai vedem schimbarea din launtrul oamenilor, auzim doar ceea ce ei ar vrea sa fie. Nu mai vedem crestini adevarati, ci auzim cuvinte mari, fara nici o insemnatate pentru ei. Iacov ne spune, credinta fara fapte este zadarnica. Credinta fara fapte moare. Cineva afirma ca, in acest secol, nu principiile sunt cele care au murit, aceasta este doar o consecinta, ci credinta noastra a murit. Am ajuns s atraim intr-o generatie in care afirmatia :" A language that indoors spirituality, but intelectual denies the supranatural", este foarte bine consemnata in cartea istorica a lui Dumnezeu. Am ajuns sa vorbim despre puterea de transformare a lui Dumnezeu, a "nebuniei Crucii lui Hristos" si de lucrarea Duhului sfant, dar, vietile noastre nu sunt cu nimic diferite fata de lume. Vorbe in van, credinta fara fapte, principii moarte si mai mult complacere in placerile de o clipa ale pacatului. La ce ne putem atunci astepta de la copii nostrii?
Pavel spune:" Daca se curateste cineva de aceste lucruri, va deveni un vas sfintit si folositor stapanlui sau", ori noi am ajuns, cum afirma cineva, sa ne facem noi drumul nostru, si apoi mergem la Dumnezeu si-L intrebam daca nu cumva ar vrea si EL sa ne ni se alature.
Haideti sa fim ceea ce am fost meniti sa fim , si daca suntem sfinti sa ne sfintim si mai mult.

what if

un crestin si un ateu:
A: -what if you die?
C: -I go to heaven! what if you die?
A: -I die. what if you are wrong?
C: -I die. what if you are wrong?
A: -I go to hell!