Valea umbrei mortii ... nu ma tem de nici un rau!

Ultimile zile de scoala, primele zile de vacanta. Nu ma simt bine deloc. La fiecare pas cel fac, parca ma pandeste ceva. Pasesc cu multa teama, dezorientat, incercand sa ascund totul in spatele unui mare zambet. M-am mandrit, iar mandria merge inaintea caderii. Nu mai vad nici un sens, nu mai am pasiune pentru ceea ce fac, nu mai am aproape nici speranta. Sper la lucruri mai bune, la zile mai insorite. Sper sa inteleg ce se intampla, sa inteleg unde am gresit, sa am din nou pasiune, credinta, dragoste. Mai mult decat descurajari, temeri, vai imposibil de trecut, apusuri. Vreau mai mult decat sa stau. Vreau acea stare in care aveam viata din belsug, eram plin de viata. Vreau langa DOMNUL meu minunat.

Vii sa I te inchini.......? ioan 14:6

Responsabilitatea de a fi slujitor

Am ajuns in negura acestei saptamani. Lipsit parca de viata, de vointa, ingreunat de mai multe ganduri. Transformari, ganduri, meditatii, descurajari, incurajari, vai, creste, intrebari, raspunsuri. Parca fara nici un sens. Poate, imi lipseste ceva. Mai ma nevoie de multe. O noua perspectiva, poate. Nu stiu. Ce stiu este ca ma cam zbat ca pestele pe uscat, nestiind ce caut. Ce sunt, cine, ce , cum, cand si unde? Ceea ce stiu clar este ca am fost creat sa slujesc. Am fost creat cu abilitatea de slujitor. Toti am fost creati asa. Toti ar trebui sa ne asumam aceasta responsabilitate. Si ar trebui sa fim acei administratori care isi indeplinesc bine slujba. Cu ce baza? Temelia pusa in Isus Hristos. Desavarsit. Perfect. Dragoste. Har. Mila.

Vii sa I te inchini?...ioan 14:6