pentru mai multe detalii

miercuri, 15 decembrie 2010

Sa invatam sa iubim!

Ascultam zilele acestea la radio o emisiune. Era vorba despre dragostea pe care am primit-o de la Dumnezeu, si cum putem sa ajungem sa iubim. Iata o mica parte din ceea ce am extras din emisiune, alaturi de alte cateva idei personale.
Sa invatam sa iubim:
-trebuie sa accept ca nu sunt perfect, ca si ceilalti din jurul meu
-trebuie sa accept ca gresesc, ca si ceilalti
-trebuie sa accept ca pot cadea, ca si ceilalti
-trebuie sa accept ca am lipsuri, ca si ceilalti
-trebuie sa accept ca am frustrari, ca si ceilalti
-trebuie sa accept ca ma ingrijorez, ca si ceilalti
-trebuie sa accept ca am limite, ca si ceilalti
-trebuie sa accept ca am slabiciuni, ca si ceilalti
-trebuie sa accept ca am nevoie de intelegere, ca si ceilalti
-trebuie sa accept ca am nevoie sa fiu iubit, ca si ceilalti
-trebuie sa ma accept, ca si pe ceilalti
Ceea ce mi-a atrasa atentia, este faptul ca, daca ma cunosc pe mine, si tot ce sunt eu, asa cum sunt eu intr-adevar, si cum ma prezinta Biblia, pot sa ofer celor din jurul meu ceea ce au nevoie. Asa ca daca acceptam in fiecare dimineatza ca avem nevoie de Dumnezeu, cu siguranta raspunsul nostru la problemele pe de peste zi va fi tot al Dumnezeu, si pot sa ofer Dragostea si Cuvantul Sau celor din jurul meu.

cauta-L pe Dumnezeu! in fiecare zi!

marți, 21 septembrie 2010

Atat de diferit ...


Am privit cu bagare de seama la lucrarile pe care Dumnezeu le face printre noi. Mi-am plecat urechea la invatatura pe care o puteam sustrage din ceea ce puteam vedea. Am vazut ca Dumnezeu lucreaza in felurite moduri. Lucreaza dincolo de intelepciunea oamenilor pana acolo ca ni se pare nebunie. Dar nu este nebunie, este intelepciunea Sa. Am vazut ca Dumnezeu are planuri atat de diferite cu fiecare om, si totusi cu toti impreuna este doar un singur plan. Atat de diferit si totusi, ne pune unul langa celalat si mergem pe acelasi drum. Ne ciopleste diferit pe fiecare cu toate ca trecem exact prin aceleasi incercari. Iar El defineste standardul vietii noastre si ne influenteaza standardul relatiei cu El. Mai ales atunci cand II cerem sa i-a controlul asupra vietii noastre.

luni, 24 mai 2010

Realitatea sumbra a unei vieţi ipocrite

Făţărnicie, sau mai pe româneşte duplicitate. Omul Lui Dumnezeu trebuie să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. Asa spune Scriptura. Cum? Studiind Biblia, care este in autoritate să înveţe, să mustre, să indrepte să dea înţelepciune, şi să ne conducă la credinţa în Isus Hristos. Acesta ar trebui să fie omul Lui Dumnezeu, după cum îl numeşte Scriptura. Tot Biblia spune că toţi cei ce vor să trăiască cu evlavie în Isus Hristos vor fi prigoniţi. Deci ce vom alege? Să slujim la doi stăpâni e imposibil, si dracu' o ştie p-asta. Cu siguranţă căutăm câteodată să ne mascăm realitatea din spatele feţei ipocrite, dar va fi vai de voi. Când Dumnezeu îţi face o chemare, nu căuta să te sustragi chemării Sale ca un ipocrit, ci caută să te înfăţişezi înaintea Lui Dumnezeu ca un om încercat căruia nu are de ce sa-i fie ruşine! Nu da înapoi, şi nu te masca, nu da cu şutul chemării Sale, ci i-a pe umeri responsabilitatea pe care Dumnezeu ţi-o dă. Şi apropo ... niciodata Dumnezeu nu va îngădui să duci mai mult decât poţi.
Care-i planul tău?

sâmbătă, 8 mai 2010

Cat despre mine, ma incred in Tine, Doamne!

Ce este credinta? O incredere neclintita in lucrurile care nu se vad, o puternica incredintare. Credinta este o substanta. Este substanta de baza a lucrurilor pentru care nadajduim. Fara credinta ... nu putem sa fim placuti Lui. Nu stralucim si nu impresionam, daca nu avem credinta. Este cea care-ti da avant, cea care te indeamna sa nu te opresti. Este evidenta a ceea ce nu putem vedea. Este substanta lucrurilor pentru care speram.
Credinta este ceva ce nu putem explica, si nici intelege pe deplin, decat daca o aplicam acolo unde trebuie. La fel cum Newton nu a putut spune ce este gravitatia, doar a emis o formula pentru a explica efectul gravitatiei, asa si credinta, nu o putem explica, putem doar sa "aplicam formula" si sa vedem efectele, dar nu vom sti ce este credinta. Acuma depinde daca stii si formula ... "nebunia" Crucii lui Isus Hristos si harul Sau mai mult decat indeajuns.
A Lui sa fie slava si puterea in vecii vecilor!Amin!

luni, 26 aprilie 2010

which way?

In adevăr, omul dobândește o altfel de cunoaștere prin experiență. Participă, pur și simplu cu tot ceea ce este el. Am ajuns și eu, fără a fi prea ocolit, să întrevăd, viața în 2 linii mari, generale, ce îmi sunt puse în față. Ceea ce fac eu de obicei, atunci când mă aflu în fața a două alternative, este fie să le testez și să o găsesc pe cea mai bună, fie ulterior testării, să fac un fel de alternativă hibridă, cu conținut mixt, în mare, părți ale celor două alternative.
Iată-mă, cu două stiluri de viață, dacă aș putea să le denumesc așa, pe cărarea mea bifurcată.
Cum e să cauți să fii un om, după Voia și implicit inima lui Dumnezeu, dar cu mintea și inima deschise, fără să te adâncești în negura grijilor, și problemelor acestor sociatăți în care trăim. Și cum e să fii un om integru, altruist, un om de treabă cu toți cei din jur, parcă concentrat asupra problemelor și grijilor ce-ți vin în fiecare dimineață la ușă și nu-ți dau răgaz și alternative.
Până la urmă sub o formă sau alta nu vei deveni decât un ipocrit.Două fețe, confuzie și te vei găsi un pic dărâmat. Vei alerga incotr-o-ți apucă picioarele și vei sfârși pe banca de rezervă a Automatiștilor, acolo unde toți jucătorii stau pe banca de rezervă.
Nici măcar o sinteză aprofundată asupra problemelor ce le-am ridicat nu vor reuși să le rezolve, ci mai mult să le adâncească.
Căutăm esența noastră și menirea programării și existenței noastre, pe băncile școlii, în birourile de muncă, în sălile de sport în care ne petrecem timpul și cu ochii adânciți în virtualul imaginilor care ne-au prins așa de subtil. Am ajuns chiar și-n biserică să ne poticnim ... până la urmă, ne sinucidem și apoi întrebăm pe Dumnezeu ce să facem să trăim.
În această viață grea cheia greutăților este echilibrul. Nu o formulă matematică, sau de fizică, nici cuvinte înțelepte din popor, ci „nebunia” crucii lui Isus Hristos și a salvării Sale ce ne-a adus har și a scos, pe cei ce au vrut și au plătit prețul, de sub robia acestui sistem, al păcatului și a tot ceea ce nu este vrednic de crezare și de cinste și ne-a trecut linia de sosire, dincolo de munte, undeva la mare, lângă ultima suflare a morții și prima suflare a vieții veșnice.
Și viața veșnică e-n Dumnezeu!

vineri, 9 aprilie 2010

cum e viata?

cum ar fi viata fara greutati .. ? meditatie unitara, momentana, acompaniata de muzica in aceste cilpe in care caut parca cu disperare fata lui Dumnezeu, exprimare arbitrara asupra anumitor lucruri. cautand pacea ce parca am pierdut-o printre mormane de sentimente ravasite, si un dezastru monstruos in camara inimii mele. normal in sufragerie am facut curat dar camara ce depoziteaza gloria Sa, este ravasita de impunerea firii. tradatorul meu de baza. nu sunt, un bun critic literar, nici matematician, nici fizician, cu toate ca este cea mai logica materie, nici un teolog, eu sunt o alta fiinta, bineinteles, din dragostea lui Dumnezeu nascut, si din nou, dar totusi imi place critica literara, matematica, problemele teologice, si fizica. cu toate astea cu cat vrem sa cautam ceva in ele, parca de fapt ajungem sa nu cunoastem mai mult ceea ce trebuie, ceea ce este esential, si mai ales pe Dumnezeu, ci ajungem sa cunoastem mai mult atribute ale Sale, dar nu pe El in esenta ... cum ar fi viata fara ... ? fara tot ce este, viata nu ar mai fi. asta e viata. pana in maduva oaselor, pana la ultimul strigat de pe campul de batalie, pana cand nu mai putem alerga, pana cand totul este la ultima suflare. si ultima suflare este Dumnezeu!

miercuri, 31 martie 2010

nu stiu ce-i aia iubirea dar am scris o postare despre ...



Esti frumoasa ?

O! In ochii tai ma adancesc ...
Doua bile verzi!
Ce tin in a lor interioritate
Flacara verde
A iubirii?

O esti atat de frumoasa
Cum numai crinul e-ntre trandafiri
Si ca o lebeda neagra intre albe cele

Parul tau drept
Curge valvoi, lasand in urma a mea privire
Iar eu ma topesc ca un ghetar
Dupa a ta iubire?

Ochii-ti scanteiesc a bucurie
La rasul tau tresar
Iar gura ta-i frumoaso
Un mic margaritar

sâmbătă, 27 februarie 2010

Ce este dincolo?


Ce este dincolo de suflet, materie, simturi, ganduri, idei, ce este dincolo de esenta?
De esenta pe care cu totii o stim, o cunoastem sau o cautam? Grele intrebari, framantari fara rost in mintea unui tip oare care de pe intrarea Parfumului. Raspunsuri simple, fara nici o explicatie in plus sau in minus. Numai ca, traind intre complexitati, lucruri din jur ce necesita o mai mare atentie atunci cand trebuiesc studiate, nu mai tindem sa acceptam raspunsuri simple. Doar ca pierdem din vedere un lucru, raspunsuri simple, dar nu simpliste. Ne oprim la ambalaj, cautand esenta, dar nu gustam niciodata din esenta pentru ca suntem prea orbi sa vedem dincolo de fetele ipocrite ce se autodefinesc in raport cu realitatea, oferindu-ne o realitate iluzionista perfect etansa capacitatii noastre mentale, neputand sa ne sustragem ideii de absolut si imperfectiune imorala, cautand ceea ce este acolo unde nu este si invers.

miercuri, 17 februarie 2010

The Crown of Righteousness


Cununa vietii, este pentru cei ce nu s-au luptat degeaba, pentru cei ce n-au alergat pana la capatul puterilor, ca sa primeasca un lucru ce se vestejeste.
Este pentru cei puternici in Hristos, pentru cei ce au dat tot ce au avut, este pentru cei ce au ramas cu nimic, si pentru cei ce s-au ales cu nimic.
Este pentru copii lui Dumnezeu, pentru cei ce sunt cunoscuti de El, nu pentru cei ce au auzit de Dumnezeu.
Este pentru cei chemati sa fie sfinti, si sa se sfinteasca. Este pentru cei ce aud Vocea Sa, pentru cei ce se intorc, pentru cei ce merg impotriva acestui sistem, pentru oamenii Sai. Nu este pentru cei fricosi, lasi, delesatori, mincinosi, rai, neinduplecati, vorbitori de rele, ingamfati, ipocriti, iubitori de bani si de placeri.
Este pentru cei ce iubesc, si prin dragoste au invins raul!
A Sa sa fie slava in vecii vecilor!Amin!

miercuri, 6 ianuarie 2010

Unde mergem ... ?


Ce este omul ca sa Te uiti la el si sa-l iei in seama? Ce este fiul omului ca sa il asculti? In adevar am ajuns sa ne adancim tot mai mult in pacat, nu din nestiinta ci din neglijenta Cuvantului lui Dumnezeu! Traim intr-o societate in care paharul pacatului este plin de da pe dinafara, si noi cei ce ne numim crestini, am ajuns, sa ne complacem, parca tot mai mult in aceste lucruri. Nu mai vedem schimbarea din launtrul oamenilor, auzim doar ceea ce ei ar vrea sa fie. Nu mai vedem crestini adevarati, ci auzim cuvinte mari, fara nici o insemnatate pentru ei. Iacov ne spune, credinta fara fapte este zadarnica. Credinta fara fapte moare. Cineva afirma ca, in acest secol, nu principiile sunt cele care au murit, aceasta este doar o consecinta, ci credinta noastra a murit. Am ajuns s atraim intr-o generatie in care afirmatia :" A language that indoors spirituality, but intelectual denies the supranatural", este foarte bine consemnata in cartea istorica a lui Dumnezeu. Am ajuns sa vorbim despre puterea de transformare a lui Dumnezeu, a "nebuniei Crucii lui Hristos" si de lucrarea Duhului sfant, dar, vietile noastre nu sunt cu nimic diferite fata de lume. Vorbe in van, credinta fara fapte, principii moarte si mai mult complacere in placerile de o clipa ale pacatului. La ce ne putem atunci astepta de la copii nostrii?
Pavel spune:" Daca se curateste cineva de aceste lucruri, va deveni un vas sfintit si folositor stapanlui sau", ori noi am ajuns, cum afirma cineva, sa ne facem noi drumul nostru, si apoi mergem la Dumnezeu si-L intrebam daca nu cumva ar vrea si EL sa ne ni se alature.
Haideti sa fim ceea ce am fost meniti sa fim , si daca suntem sfinti sa ne sfintim si mai mult.

what if

un crestin si un ateu:
A: -what if you die?
C: -I go to heaven! what if you die?
A: -I die. what if you are wrong?
C: -I die. what if you are wrong?
A: -I go to hell!

joi, 17 decembrie 2009

Cum iti merge viata de zi cu zi ... ?

Esti tu preocupat de Dumnezeu in fiecare zi? Il tii tu pe Dumnezeu in cel mai pretios loc al inimii tale? Faci din El, prioritatea numarul unu? Cautam noi cu adevarat sa ascultam Vocea Sa? Cautam sa fim preocupati de ceea ce El vrea sa ne spuna?
Eu cred ca, cea mai buna metoda de a-L onora pe Dumnezeu, este sa-I dam atentia necesara, asa cum si El ne da atentia sa de zi cu zi. cand mergem in prezenta Sa, sa cautam sa ascultam ceea ce si El are de spus. Sa cautam ca relatiile dintre noi si Dumnezeu sa fie sincere, si curate, caci "Domnul cunoaste pe cei ce sunt ai Lui", si "Oricine rosteste numele Domnului, sa se departeze de faradelege".
Relatia la care ne-a chemat Dumnezeu este prin fiul Sau Isus Hristos, si prin "nebunia Crucii". Nu vreau sa astern doar niste cuvinte aici, dar atata timp cat traim intr-o lume in care nu stim ce este bine si ce este rau, o lume in care cu cat suntem mai liberi, cu atat ne simtim mai ispititi, si atrasi de patimile noastre rele, Cuvantul lui Dumnezeu, dragii mei, trebuie sa fie ca si telefonul mobil, ori de cate ori il uitam acasa ne intoarcem dupa El. Domnul spune prin profetul Ieremia: "Voi pune Legea Mea, inlauntrul lor, o voi scrie in inima lor... ". Iata ca pacatul s-a inmultit si este peste masura de mare, luptele nu le mai ducem impotriva oamenilor, ci "Noi nu avem de luptat impotriva carnii si a sangelui, ci impotriva capeteniilor duhurilor veacului acestuia".
Iata dar, tot ceea ce ne ramane de facut este sa ne curatim pe noi insine, si sa traim in dragoste si pace, asa cum insusi Domnul Isus ne invata.
Sa ne curatim pe noi insine, nu vom putea decat daca ne lasam la indemana si in Voia Lui Dumnezeu, si nu ne putem lasa in Voia Sa, daca nu-L cautam, daca nu petrecem timpul cu EL, si daca nu-L luam in inimile si mintile noastre in fiecare zi. Atunci vom putea deosebi binele de rau, atunci vom fi transformati, si vom trai ca exemple vii, schimband inimi si vieti.

joi, 10 decembrie 2009

Il iubim noi pe Dumnezeu cu adevarat?

Il iubesti tu pe Dumnezeu cu adevarat ?
Iti lasi, tu, viata in Mana Sa in fiecare dimineata? Asculti in fiecare clipa Vocea Sa? Te lasi calauzit in fiecare decizie de Voia
Sa? Cunosti tu Voia Sa? Iti faci timp pentru aceasta?
Cum ar fi daca in fiecare dimineata am sta de vorba cu Dumnezeu fata in fata? Sa stam pur si simplu si sa-I spunem Lui tot. Sa-L inivitam cu noi la scoala, la serviciu, la cumparaturi, si sa-L facem cunoscut tuturor prietenilor. Sa stam sa discutam versete din Biblie, si sa-I cerem sa ne explice ce a vrut sa spuna. Sa luam masa cu El, si sa-I cerem sfatul pentru fiecare decizie pe care o luam. Sa-L intrebam daca e bine sa copiem la lucrare, sau sa-l mintim pe sefu'. Apoi la sfarsitul zilei sa stam si sa-I ascultam vocea, la un ceai, si sa discutam cu El tot ce am gresit in acea zi, si sa-L intrebam ce putem face ca sa fim mai buni.
Sa cautam sa-I aratam dragostea noastra, sa-I compunem poezii, si sa-I scriem felicitari. Sa spunem tuturor ce prieten minunat avem si sa vorbim cu prieteni nostrii cat de mult Il iubim. Sa-I facem cadouri, sa-I aducem flori si sa-L intrebam unde ar vrea sa ne petrecem dupa amiaza.
Cum ar fi? Sa-i spunem in fiecare seara "Noapte buna!" si dimineata sa-L intampinam cu un zambet. Vrem noi sa facem asta? Cautam noi sa-L inveselim pe Dumnezeu? Ii spunem, dar mai ales Ii aratam noi cat de mult Il iubim?
Il iubim noi pe Dumnezeu cu adevarat?

joi, 3 decembrie 2009

Avem timp pentru Dumnezeu?


In ce fel de probleme apelez eu la Dumnezeu? Cand Il bagi pe Dumnezeu in seama? Cand vorbesti cu El, cand iti faci timp pentru persoana Sa? Dimineata, in timpul zilei sau seara? Dumnezeu vrea sa fim mereu a-I Sai. Ne vrea pentru El, El este un Dumnezeu gelos dar nu si egoist. El vrea ca inima noastra sa-I apartina, vrea sa lucreze in noi. Vrea sa ne transforme. si sa ne invete sa stam langa El.
Timpul pentru care trebuie sa te straduiesti sa-ti faci timp, este acela in care stai de vorba cu Creatorul. Aceasta relatie Creator-oameni, ar trebui sa primeze in sfera relatiilor noastre, si mai mult sa stea in centrul vietii noastre. O relatie reprezinta legatura dintre doi sau mai multi oameni sau doua sau mai multe lucruri. Exact cum pentru un cuplu relatia dintre cele doua parti reprezinta legatura dintre ele, tot la fel de importanta este si legatura (relatia) dintre Creator si om.
Aceasta relatie marcheaza (determina) sensul vietii noastre, ne marcheaza personalitatea si caracterul, si ne da bucuria de zi cu zi. Ne face sa intelegem mai bine intentiile Creatorului si sa vedem dincolo de preconceptiile noastre asupra lui Dumnezeu si a lumii spirituale.
Ideea este ca, doar o viata ai pe acest pamant, dar ai doua cai. Relatia ta personala cu Creatorul va da sensul acestei vieti si te va purta pe calea catre El.
Mai direct spus, ai o viata si doua cai, incotro navighezi?

marți, 17 noiembrie 2009

Ceva nou?!

Mi-am dat seama zilele astea că dragostea este un lucru ciudat, un sentiment de neînțeles. Vorbesc despre dragostea dintre un băiat și o fata. Nu am înțeles prea multe lucruri despre dragoste și nici nu știu prea multe, dar mi-am dat seama că atunci când celălalt îți lasă un sentiment de "nedragoste", că nu te iubește, stai mereu cu inima pe jar și ești tulburat. E nașpa să stai așa, dar este ceva ce poate mai devreme sau mai târziu sunt sigur că-l voi înțelege mai bine. Până atunci rămân în dragostea Tatălui meu Ceresc, ce niciodată nu mă va părăsi, oricât de departe aș ajunge. Another busy day! Another full of His love day!

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

O viață! Două căi!


Orice ai face nu-ți poți schimba viața decât radical! Oricât ai încerca să schimbi ceva în tine, vei rămâne același în esență, pentru că nu ai atins, și nu ai schimbat ceea ce trebuie schimbat cu adevărat. Când vrei să te schimbi, să capeți o nouă direcție, total diferită de cea pe care ai avut-o până acum, trebuie să mergi în esența ta, în interiorul tău, doar în cămăruța ta, singur, și să schimbi direcția de navigare. Poți opta pentru multe lucruri, dar numai unul singur va întoarce viața ta la 180 de grade. Există un singur vapor ce merge, nu în derivă, purtat de curenți, ci navighează împotriva curenților. Navighează către locul unde cu toții ar trebui să fim.
Ca oameni, am avut mereu de ales între lucruri bune și lucruri rele. Întotdeauna a trebuit, sa alegem ceva mai bun decât aveam și întotdeauna ne-am confruntat cu aceasta dilemă. Adeseori, ne simțim singuri în fața acestor dileme, ne simțim poate fără putere și lipsiți de vlagă după un drum lung, complicându-ne viețile și căutând mereu ceva mai bun.
singurul lucru pe care nu l-am ales a fost viața ce o avem. Singurul lucru lucru pe care cu adevărat trebuie să-l alegem, este calea pe care o urmăm. Avem de ales în a ne complica viața, dăruindu-ne inimile multor lucruri, sau putem să alegem să ne predăm viața în Mâinile Celui ce ne-a dat viața, fără să ne complicăm, sau să ne trăim viața după niște reguli.
Singurul lucru pe care-l pot spune este că atunci când te întorci acasă, oriunde ai fi fost, pur și simplu viața ta se va schimba, vei fi altcineva, dar mai presus de toate vei avea bucurie. O bucurie care te dezlipește de pe pământ, și o bucurie care te face să atingi Luna. O bucurie ce aduce Soarele la picioarele tale. Pur și simplu, asta înseamnă schimbare adevărată. Asta înseamnă să-L lași pe Hristos să locuiască în tine și să renunți tu să mai încerci să trăiești așa cum vrea El. Nu vei reuși niciodată!!!!!!! Tot ce trebuie să faci este să alegi calea potrivită, până la urmă sunt doar două, să-ți predai viața Celui Ce te-a făurit, El știe mai bine cum funcționează viața ta! Nu încerca să trăiești, tu pentru El, ci lasă-L pe El să trăiască în tine!
Până la urmă ce pierzi, ai doar o viață! Alege să trăiești cum trebuie, sau cum ar trebui!
O viață! Două căi! Încotro te îndrepți?

luni, 19 octombrie 2009

Pe scurt


Dumnezeu ne cheama sa fim oameni dupa Voia Sa. Nu ne cheama pentru ca meritam, ci pentru ca am fost randuiti la aceasta. Nu ne cheama sa fim liberi fata de pacat, ci sa fim liberi sa-I slujim. Ne cheama pentru mantuire. Ne cheama pentru lucrarea de sfintire. Ne cheama doar prin credinta in adevar. Ne cheama sa fim calauziti de Duhul Sau cel Sfant. Ne cheama prin Harul Sau nespus de mare, aratat la Golgota. Ne cheama sa fim sa fim una in Isus Hristos. Ne cheama sa ne luam crucea si jugul Sau. Ne cheama la suferintele de zi cu zi. ne cheama sa-L urmam pe Isus Hristos. Ne cheama sa fim un exemplu. Ne cheama sa cautam sfintenia. Ne cheama sa luptam lupta cea buna. Ne cheama prin dragoste la dragoste. Ne cheama sa nu ne fie rusine de Evanghelia lui Hristos cel rastignit. Ne cheama sa fim pescari iscusiti nu doar scafandrii printre pesti. Ne cheama la Rugaciune!

Pe scurt ne cheama, cu o chemare Sfanta, pusa deoparte, ne cheama la El, acasa, unde este bine si placut.

Vii acasa?...Tata te asteapta!

joi, 27 august 2009

joi, 6 august 2009

O fractiune din viata mea in Dragostea Sa = NEPRETUITA!


O noapte cam nedormita. Pacatul imi era peste puteri. Eram scufundat in tot ceea ce nu ar fi trebuit. Eram distrus. Ma simteam nefolositor, ca un nimic. M-am gandit ca cel mai bun lucru ar fi sa-mi parasesc camera de hotel. Era liniste. Toti dormeau. Am plecat, cautand ceva sa manac, iar apoi am inceput sa ma plimb pe plaja. Valurile se izbeau de tarm. Muzica bubuia in fiecare discoteca amenajata. Luna era splendida. Tinerii isi petreceau noaptea pe plaja. Am inceput sa ma plimb pe malul marii mancand. Mi-am inceput plimbarea cu o rugaciune. El era mereu langa mine. Avusese grija sa nu fiu deranjat, atata timp cat voi sta in prezenta Sa. Eu nu stiam, dar El planuise totul deja. valurile parca strigau de bucurie, chiuiau si spuneau: "Slavit sa fie Domnul Dumnezeu! Marit sa fie Numele Sau!" Fiecare val isi arata dragostea fata de creator. Luna stralucea pe bolta innorata, in toata splendoarea sa glorificand numele Domnului, reflectandu-si lumina in apa agitata a marii. Ma indreptam spre epava. Cu cat ma desparteam de zgomot si cu cat lasam iluminarea stradala in spatele meu, cu atata vedeam si simteam prezenta Lui Dumnezeu mai puternic. Ajuns la capatul drumului, stiam ca trebuie sa ma intorc. M-am oprit o clipa si am privit inspre apele involburate ale marii. Am stiut, am simtit inca o data ca Dumnezeu, Tatal m-a iertat. Simteam acum ca totul este in siguranta, lipit de pieptul Tatalui, simtindu-i inca o data dragostea. Am pornit inapoi. Parca valurile imi stateau impotriva, spunandu-mi sa nu plec. Paseam incordat spre zgomotul si lumina artificiala, care parca ma asteptau. Stiam ca nu trebuie sa ma dau batut. Lupta nu se sfarsise. Doar El m-a intarit si m-a ajutat sa stau langa EL. Numai Harul Sau m-a tinut si Dragostea Sa mi-a spalat pacatele. Simteam ca fiecare dosar cu pacatele cere-mi apartineau, era luat, si numele meu era sters de pe el. In locul numelui meu, Isus Hristos se semna cu sangele de la Golgota. Am intrat in lumea plina de zgomot, indreptandu-ma spre apartament. Dumnezeu imi umpluse din nou inima cu Dragostea Sa, cu credinta si cu speranta. M-a intarit si mi-a adus aminte ca am la dispozitie toata armatura Duhului Sfant si ca nu duc lispsa de nimic. Iar daca am nevoie de ceva, sa cer. Stiu ca ma antreneaza sa fiu un soldat bun is credincios. Iar in aceste momente, stau pe balconul apartamentului cautand Voia Sa, prin Dragostea ce mi s-a oferit prin Har. Si mai mult, El mi-a dat si o companie placuta prin pasarelele ce canta dimineata. Dincolo de faptul ca este in jur de ora 4:30 dimineata, Dumnezeu, isi arata credincioasia si nu doarme niciodata. Iar Duhul Sfant mijolceste cu suspine negraite inaintea Tatalui. Slavit sa fie Tatal, pentru lucrarea Fiului sau, prin Duhul Sfant. Harul si pacea safie cu voi toti! Amin!


vii sa I te inchini?.....MERITA! ioan 14:6